un anumit moment in viata…
Nu avem oare toti un anumit moment in viata in care spunem “de ce tocmai eu?” si atunci nu mai suntem un singur EU?
Intr-una din zile, eram in situatia in care m-am gasit intrebandu-ma “De ce tocmai eu?”, sau “De ce mi se intampla tocmai mie un anumit lucru?”, dar apoi m-am oprit brusc pentru ca un raspuns m-a fulgerat: poate ca toate se intampla cu un anumit scop, si nu este nicidecum un accident ca mi se intampla ceva mie, tie, altora.
Oare nu toti (sau daca nu majoritatea oamenilor) avem un anumit moment in viata in care spunem “de ce tocmai EU?” considerandu-ne astfel parca nedreptatiti ca ni se intampla TOCMAI NOUA un anumit lucru(dar cine suntem noi?). Oare ar merita altul mai mult ca noi sa treaca prin ce trec eu, sau tu? Stiu ca e greu sa acceptam ca ni se intampla ceva noua, dar expresia este cunoscuta, si folosita de multa lume, bineinteles in diferite circumstante sau situatii, si atunci deducem ca nu suntem singurii in necazuri. Unii trec prin incercari si dificultati, in timp ce altii se asteapta ca macar ei sa fie ocoliti de problemle prin care au trecut cunoscutii, prietenii, sau poate rudele lor, iar cand necazul vine, se agata disperati de intrebarea “De ce mi se intampla tocmai mie?…” Asadar nu suntem singurii, sau cum am spus mai sus, “un singur EU” pentru ca toti avem probleme, toti trecem prin greutati, dar fiecare situatie este diferita. Ce putem face este sa ne ajutam unii pe altii pana si cu un simplu sfat, cu o vorba care are puteri magice.
Ma gandeam totusi ca aceasta intrebare “de ce mi se intampla tocmai mie?” este cu 2 taisuri in conditiile in care pentru unii o astfel de formulare este distrugatoare, dezarmanta din start (daca raman numai la suprafata ei) iar pentru altii poate fi cheia spre a gasi chiar un raspuns.
Anamaria
Add comment octombrie 2, 2009
Invata de la toate
Invata de la apa sa ai statornic drum,
Inata de la flacari ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate sunt surori,
cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vreme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flcacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti.
Invata de la stele ca-n cer sunt numai osti.
Invata de la greieri cand singur esti sa canti.
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei, prin lume ca sa treci
Sa-nveti prin tot ce piere, cum sa traiesti pe veci
Add comment septembrie 28, 2009
